În acest articol vom vorbi despre Vechiul Testament și impactul său asupra societății noastre. Vechiul Testament este un subiect care a căpătat o mare relevanță în ultimii ani, trezind atât interesul experților, cât și al publicului larg. Influența sa acoperă diferite aspecte ale vieții noastre de zi cu zi, de la economie la cultură, inclusiv politică și tehnologie. Vechiul Testament este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care continuă să genereze dezbateri și reflecție în toate domeniile. În acest articol vom explora diferitele fațete ale Vechiul Testament și vom analiza importanța sa în societatea noastră actuală.
Parte a seriei despre |
Biblie |
---|
Canoane biblice și cărți |
Biblia creștină Vechiul Testament (VT) Noul Testament (NT) Biblia ebraică Deuterocanon Antilegomena Capitole și versete |
Autori |
Scriitori Canonul ebraic Canonul Vechiului Testament Canonul Noului Testament Autori ai cărților lui Moise Epistolele Sf. Apostol Pavel Lucrările Sf. Ioan Evanghelistul Epistolele Sf. Apostol Petru |
Traduceri și manuscrise |
Torah Samariteană Manuscrisele de la Marea Moartă Text masoretic Targums · Peshitta Septuaginta · Biblia vulgata Biblia gotică · Vetus Latina Biblia luterană · Biblii în română |
Studii biblice |
Datarea Bibliei Critica Bibliei Historical criticism Textual criticism Source criticism Form criticism Redaction criticism Canonical criticism Novum Testamentum Graece Ipoteza documentară Wiseman hypothesis Synoptic problem NT textual categories Coerența internă Arheolog · Artifacte Știința și Biblia |
Interpretări |
Hermeneutics Pesher · Midraș · Pardes Interpretare alegorică Literalism Profeție |
Perspective |
Gnostic · Islamice · Coran Christianity and Judaism Inerrancy · Infailibilitate Criticism of the Bible |
În cultura populară |
Ecranizări ale Bibliei |
Carte Biblia Proiect |
Vechiul Testament este prima parte a Bibliei creștine. Conține cărțile Bibliei ebraice, deși într-o ordine diferită, la care anumite biserici adaugă și alte cărți, considerate ca apocrife sau cărți deuterocanonice în tradiția protestantă. În bibliile protestante cărțile apocrife nefiind canonice, pot fi adăugate într-o secțiune separată între Vechiul și Noul Testament. Bibliile catolice și ortodoxe păstrează cărțile respective în corpul canonic, considerându-le protocanonice. În funcție de conținutul canonic al Vechiului Testament, protestanții au 39 de cărți, pe când ortodocșii și catolicii au 46 de cărți biblice veterotestamentare, chiar dacă e vorba de exercitarea acelorași învățături, în cadrul aceleiași religii majore.
Vocalele au fost adăugate în secolul XI d.Hr. (în mod obișnuit ebraica se scrie fără vocale, iar textul biblic nu conținea spații sau semne de punctuație).
În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondială în materie de Biblie ebraică afirmă că ea nu este o carte, ci un conglomerat de cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul unui mileniu. Data cea mai timpurie la care a început scrierea Bibliei ar putea fi 922 î.Hr., conform lui Richard Elliott Friedman. Cele mai vechi manuscrise ale Bibliei sunt sulurile de argint, ele datează din 587-586 î.Hr. și sunt scrise în paleo-ebraică.
În timp ce unele dintre manuscrisele biblice din Qumran sunt aproape identice cu textul masoretic, sau tradițional, ebraic al Vechiului Testament, unele manuscrise din cărțile Exodul și Samuel găsite în Peștera Patru prezintă diferențe dramatice atât în limbaj, cât și în conținut. În gama lor uimitoare de variante textuale, descoperirile biblice de la Qumran i-au determinat pe cercetători să reconsidere teoriile odată acceptate ale dezvoltării textului biblic modern din doar trei familii de manuscrise: a textului masoretic, a originalului ebraic al Septuagintei și al Pentateuhului samaritean. Acum devine din ce în ce mai clar că scriptura Vechiului Testament a fost extrem de fluidă până la canonizarea sa în jurul anului 100 d.Hr.
|