În lumea de astăzi, Romantism literar a devenit un subiect de mare interes și dezbatere. Cu diversele sale fațete și ramificații, Romantism literar a reușit să capteze atenția experților și a publicului larg. De la origine până la implicațiile sale în societatea modernă, Romantism literar a marcat un înainte și după în diferite domenii. Prin acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Romantism literar, aprofundând în cauzele, efectele și posibilele soluții ale acestuia. Fără îndoială, Romantism literar reprezintă o provocare pentru umanitate, dar și o oportunitate de a reflecta și de a căuta alternative care să contribuie la înțelegerea și eventuala rezolvare a acestuia.
Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).
Trăsături
- Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditația, poemul filozofic și nuvela istorică.
- Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea
- Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn.
- Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații.
- Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
- Construirea eroilor excepționali, care acționează în împrejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de rațiune ci de imaginație și de sentimente.
- Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemărginite, ca proiecție subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști.
- Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate.
- Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât în specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice.
- Puritate absolută în locul rigorii raționale a clasicismului.
- Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat.
- Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii.
- Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematicii, motivelor si limbajelor artistice.
Romantismul românesc