Plex venos rectal

În lumea de astăzi, Plex venos rectal este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței în domeniul profesional sau a influenței asupra culturii populare, Plex venos rectal s-a poziționat ca o temă de interes general care generează toate tipurile de opinii și dezbateri. De la origine până la posibilele sale consecințe, Plex venos rectal a stârnit interesul academicilor, activiștilor, liderilor de opinie și publicului larg, devenind obiect de studiu și nenumărate discuții. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Plex venos rectal și importanța sa în lumea de astăzi.

Plexul venos rectal

Schema anastomozelor venoase ale rectului
Latinăplexus venosus rectalis
plexus haemorrhoidalis
Se ramifică înrect
Ramificată dinvenă rectală superioară
Legături
Venele părții drepte a pelvisului masculin

Plexul venos rectal (sau plexul hemoroidal) înconjoară rectul și comunică în față cu plexul venos vezical la bărbat și cu plexul venos vaginal la femeie.

Între sistemul venos port și sistemele venoase sistemice se stabilește o legatură liberă prin plexul venos rectal. Acest lucru permite administrarea unor medicamente, care, în mod normal, sunt administrate pe orală, sunt administrare rectală, în timp ce se ocolește metabolismul primar. Exemplele includ diazepam rectal și medicamente care dizolvă oral.

Anatomie

Componente

Acest plex este alcătuit din două părți, o parte internă în submucoasă și una externă în afara hainei musculare.

Plexul intern

Plexul intern prezintă o serie de pungi dilatate care sunt dispuse în cerc în jurul tubului, imediat deasupra orificiului anal și sunt conectate prin ramuri transversale.

Acest plex intern este, de asemenea, cunoscut în unele comunități medicale sub denumirea de plex Irving.

Plexul extern

Susținere

Venele plexului rectal sunt conținute în țesut conjunctiv foarte slab, astfel încât să primească mai puțin sprijin din structurile înconjurătoare decât majoritatea celorlalte vene și sunt mai puțin capabile să reziste la creșterea tensiunii arteriale.

Vezi și

Referințe

Acest articol conține text aflat în domeniul public, preluat din pagina 676 a ediției 20 a Gray's Anatomy (1918)

Legături externe