În acest articol, vom analiza J-pop în detaliu, explorând diferitele sale fațete și caracteristici pentru a înțelege impactul său în diverse contexte. De la origine și până la relevanța sa astăzi, J-pop a stârnit un interes și dezbatere notabile, devenind un subiect de interes pentru experți și publicul larg. În acest sens, vom examina evoluția sa istorică, implicațiile sale în societatea contemporană și posibilele ramificații pe care le are pentru viitor. Acest articol încearcă să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra J-pop, oferind astfel un punct de plecare solid pentru cei interesați să aprofundeze acest subiect complex și fascinant.
J-pop | |
Origini stilistice | Kayōkyoku • Rock and roll • Electronic rock • Technopop • Eurobeat • Fusion • New wave |
---|---|
Origini culturale | Anii 1980–începutul anilor 1990, Japonia; (rădăcinile trăgându-se din anii 1960–1970) |
Instrumente tipice | Vocal, chitară electrică, chitară bas, sintetizator, sampler, sintetizator de ritm |
Popularitate | Mainstream în Japonia începând cu anii 1990 |
Genuri de fuziune | |
Japanese hip hop | |
Scene regionale | |
Shibuya-kei | |
Alte subiecte | |
Enka • Para Para • Ryūkōka • Super Eurobeat | |
Modifică text |
J-pop (adesea stilizat ca J-POP; abreviat de la Japanese pop ; în japoneză ジェイポップ jeipoppu) este un subgen muzical al muzicii pop care îmbină și elemente muzică tradițională japoneză, și a devenit pe larg răspândit în Japonia la începutul anilor 1990. Până în 2013, top cinci cei mai bine vânduți artiști din istoria J-pop-ului, conform Oricon, sunt B'z, Mr. Children, Ayumi Hamasaki, Southern All Stars și DREAMS COME TRUE, Ayumi Hamasaki fiind cel mai de succes artist solo al genului, cu vânzări de peste 50 de milioane de single-uri.