În zilele noastre, Ion D. Berindey a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. Impactul și relevanța acestuia variază de la sfera personală la sfera profesională, influențând deciziile, comportamentele și modurile de gândire. Ion D. Berindey nu este doar un fenomen actual, ci a fost prezent de-a lungul istoriei, evoluând și adaptându-se la circumstanțele în schimbare ale societății. În acest articol vom explora diferite aspecte ale Ion D. Berindey, de la originea sa și până la influența sa astăzi, pentru a înțelege mai bine importanța și amploarea sa în viața noastră de zi cu zi.
Ion Berindey | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1871 București |
Decedat | 1928 București |
Cetățenie | România |
Ocupație | arhitect |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Clădiri semnificative | * Palatul Culturii din Iași * Muzeul Național "George Enescu" din București * Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București |
Modifică date / text |
Ion D. Berindey (n. 28 iunie 1871, București – d. 29 septembrie 1928, București) a fost un arhitect român, unul din promotorii constanți ai stilului neo-românesc.
Fiul lui Dumitru Berindey (1832–1884), arhitect și ministru al Lucrărilor publice în Cabinetul Ion Ghica (1870-1871) și al Anei (1849–1931), născută Slatineanu, Ion D. Berindey a început studiile în București, frecventând pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele.
În 1887, Ion D. Berindey a plecat la Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray, iar în 1889 a fost admis la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié. În 1897 a obținut diploma de arhitect oferită de guvernul francez, întorcându-se în țară în același an.
Reîntors în țară, Ion D. Berindey a devenit unul din promotorii proeminenți ai stilului arhitectural neo-românesc. Numeroase clădiri de patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a fost unul dintre cei mai prolifici și faimoși arhitecți români din prima jumătate a secolului al 20-lea.
În perioada iunie 1899 - 29 martie 1901 Ion D. Berindey a fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne. Între 14 decembrie 1900 - 11 ianuarie 1905 și între 22 martie 1916 - 23 ianuarie 1919 a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București.
La 1 august 1905 i-a fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, I.D. Berindey a proiectat Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării.
În 1906 a participat la concursul pentru proiectul Palatul Păcii de la Haga, proiectul său fiind reținut și premiat.
Materiale media legate de Ion D. Berindey la Wikimedia Commons