În lumea de astăzi, Hendrik Brugmans este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și interesele. Fie că este un eveniment important, o figură relevantă, un concept nou sau ceva complet diferit, Hendrik Brugmans a reușit să aibă un impact semnificativ asupra societății. Pe parcursul acestui articol, vom explora în detaliu ceea ce face Hendrik Brugmans atât de intrigant și important, precum și amploarea influenței sale în diferite domenii. De la origine până la impactul actual, Hendrik Brugmans a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii moderne și este esențial să înțelegem relevanța sa în viața noastră de zi cu zi.
Hendrik Brugmans | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Hendrik Brugmans |
Născut | Amsterdam, Țările de Jos |
Decedat | (90 de ani) Brugge, Flandra, Belgia |
Părinți | Hajo Brugmans |
Frați și surori | Ieb Brugmans |
Cetățenie | Regatul Țărilor de Jos |
Ocupație | lingvist politician istoric cadru didactic universitar romanist luptător în rezistență scriitor |
Limbi vorbite | limba neerlandeză limba engleză |
Membru al Camerei Reprezentanților din Țările de Jos | |
În funcție – | |
Premii | Premiul Carol cel Mare () |
Partid politic | SDAP |
Alma mater | Facultatea de Litere din Paris Universitatea din Amsterdam |
Modifică date / text |
Hendrik Brugmans (n. , Amsterdam, Țările de Jos – d. , Brugge, Flandra, Belgia) a fost un om politic și intelectual neerlandez.
Părinții lui Hendrik Brugmans au fost istoricul Hajo Brugmans și Maria Keize.
Brugmans și-a făcut studiile de limbă și literatură franceză și și-a trecut doctoratul în 1934, cu o teză consacrată poetului și dramaturgului francez Georges de Porto-Riche (1849-1930).
Pentru scurt timp s-a ocupat de politică devenind membru din partea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor (Țările de Jos) al celei de-a Doua Camere a Statelor Generale (în neerlandeză Tweede Kamer der Staten-Generaal). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat de Gestapo, fiind închis între 1942 și 1944. Participând la Rezistența din țara sa, a devenit, după al Doilea Război Mondial, purtător de cuvânt al guvernului Schemerhorn.
Din 1948 până în 1950 Brugmans a predat literatura franceză la Universitatea din Utrecht. În 1950 a fost numit primul rector al Collège d'Europe, fiind unul dintre principalii fondatori ai acestuia, sarcină pe care a dus-o până în 1972, când a fost succedat de Jerzy Łukaszewski. Din 1972 până în 1980 a fost profesor extraordinar la Katholieke Universiteit Leuven (KUL), secția din Kortrijk / Courtrai, unde a predat Istoria Culturii Europene. Brugmans a fost cofondator al Fundației Europene a Culturii, de care a fost legat 43 de ani. A fost și președinte al Uniunii Federaliștilor Europeni (UEF).
După pensonarea de la Collège d'Europe, a continuat să locuiască la Bruges.
Din prima sa căsătorie cu Engelina Carolina Mary Kana avut o fiică. S-a recăsătorit cu Joanna Bral (pseudonim: Hanna Kirsten).
În cursul șederii sale la Bruges, calvinistul și agnosticul Hendrik Brugmans s-a convertit la catolicism, fiind primit în această confesiune de episcopul de Bruges, Émile-Joseph De Smedt.
Brugmans a fost un publicist neobosit pentru promovarea unei Europe federaliste.
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)