Hasidism
În acest articol vom explora subiectul Hasidism, care a stârnit un mare interes în ultimii ani. Hasidism este un subiect care a stârnit o gamă largă de opinii și discuții în diverse domenii, de la mediul academic până la publicul larg. Pe parcursul acestui articol vom analiza diferitele aspecte legate de Hasidism, de la origini până la influența sa asupra societății actuale. Vom examina, de asemenea, diferitele perspective și abordări care au fost adoptate pentru a aborda această problemă, precum și impactul acestora în diferite contexte. Printr-o analiză cuprinzătoare și obiectivă, căutăm să facem lumină asupra Hasidism și să oferim o viziune cuprinzătoare pentru a înțelege mai bine importanța și relevanța sa astăzi.
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Hasidismul a fost un curent inovator al gândirii și vieții comunității evreiești, apărut în Polonia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. El se bazează deopotrivă pe teama și pe iubirea față de Dumnezeu și constă în angajamentul individului la nivelul actelor, în relația pe care o are cu Dumnezeu. Scopul principal al acestei mișcări este ca individul să nu rămână închistat în dogme teologice fără o finalitate practică, să-l vadă pe Dumnezeu în orice lucru și să-l atingă prin orice act autentic.
Reînnoirea concepției despre acțiunea umană ține de apropierea evreilor în jurul unui lider spiritual, învățător, „drept”, în ebraică „țadic”. Țadicul este asistentul spiritual, el învățând sensul lumii și conducând oamenii spre scânteile divine.
Fondatorul acestui curent a fost Israel ben Eliezer, numit de adepții săi „Baal Șem Tov” (Cel cu nume bun) sau pe scurt „Beșt”. Limba curentă a hasidismului a fost limba idiș, iar limba savantă ebraica.
Hasidismul a apărut după pogromurile hatmanului Bogdan Hmelnițki, care au dus la refugierea spre vest a evreilor, iezuiților și polonezilor supraviețuitori.
Vezi și
Bibliografie
- Martin Buber, Eu și tu, București, Ed. Humanitas, 1992 (prefață de Ștefan Augustin Doinaș)
- Moshe Idel, Ascensiuni la cer in mistica evreiasca. Stâlpi, linii, scări, Ed. Polirom, 2008
- Costan Mandrila, Mesia a sosit la Vatra Dornei? Ed. Nemira, 2009
Legături externe
| ||||||||||||||||||||||||||||
