În acest articol, vom aprofunda în Graiul dician și vom afla tot ce trebuie să știți despre el. De la origini până la impactul asupra societății actuale, prin aplicațiile și beneficiile sale, vom explora fiecare aspect relevant pentru a vă oferi o viziune completă a Graiul dician. Pe parcursul următoarelor rânduri, vă veți porni într-o călătorie de cunoaștere care vă va permite să înțelegeți mai bine acest subiect interesant. Nu contează dacă ești expert în domeniu sau abia începi să te interesezi de el, acest articol are câte ceva pentru toată lumea. Așa că pregătește-te să te cufunzi în lumea fascinantă a lui Graiul dician și să descoperi toate minunățiile pe care le are de oferit.
Graiul dician (sau dobrogean) este vorbirea tradițională, azi dispărută, a populației românești vechi din Dobrogea înainte de alipirea acesteia la Regatul României în 1878. Acest grai avea, conform studiilor lui George Vâlsan și ale altor lingviști, puternice influențe grecești și turcești, dar de asemenea ardelenești și moldovenești, din cauza „mocanilor” ardeleni și românilor din Bugeac instalați cu turmele lor în Dobrogea în decursul secolelor trecute. După 1878, odată cu înmulțirea școlilor românești în Dobrogea și cu afluxul de locuitori români veniți din restul țării, graiul dician s-a contopit cu cel muntenesc și în final cu româna literară „ausbau” în decursul secolelor XIX și XX.
Denumirea de dician este tradițională pentru localnicii români dobrogeni dinainte de 1878, dar nu se știe cert de unde se trage; Vasile Pârvan și George Vâlsan au presupus că etimologia ar putea fi numele cetății Vicina, menționată în sursele medievale și sediu al perihoretului (περιχωρήτης) Iachint de Vicina (primul metropolit al Țării Românești). Nu se știe precis unde era situată Vicina: unii autori o localizează sub Tulcea actuală, alții în preajma Isaccei, alții la Măcin, Hârșova, Capidava, Cernavodă sau Păcuiul lui Soare. Singurul lucru cert este că vechii români dobrogeni au conviețuit în permanență cu alte naționalități: pecinegi, comani, tătari, greci, bulgari, turci, cerchezi, lipoveni... și că au avut dintotdeauna, mulțumită oieritului, legături cu ceilalți români.
În prezent, în vocabularul dobrogenilor mai există cuvinte nefolosite de restul românilor, precum „buhalcă”, „ciortan”, „ghionder”, „ciușcă” sau „ceair”.
|