Alexandru Hrisoverghi
În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea interesantă a lui Alexandru Hrisoverghi. Indiferent dacă cauți informații despre această persoană, subiect sau întâlnire, fie că vrei doar să-ți aprofundezi cunoștințele, acest articol are tot ce ai nevoie. În următoarele câteva rânduri, vom explora în detaliu cele mai relevante aspecte ale Alexandru Hrisoverghi, de la origini până la relevanța sa astăzi. Indiferent de nivelul tău de cunoștințe despre Alexandru Hrisoverghi, aici vei găsi informații utile și detaliate care te vor ajuta să înțelegi mai bine acest subiect. Fără mai mult, haideți să ne aruncăm în universul fascinant al lui Alexandru Hrisoverghi!
| Alexandru Hrisoverghi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Iași, Moldova |
| Decedat | (26 de ani) Iași, Moldova |
| Cetățenie |  Principatul Moldovei |
| Ocupație | lingvist poet traducător |
| Activitatea literară | |
| Limbi | limba română |
| Mișcare/curent literar | Romantism |
Modifică date / text  | |
Alexandru Hrisoverghi (n. , Iași, Moldova – d. , Iași, Moldova) a fost un poet și traducător român, adept al Romantismului. A fost bun prieten cu Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Vasile Cârlova și Grigore Crupenschi.
Biografie
Hrisoverghi s-a născut la Iași, într-o familie de boieri de origine fanariotă. Tatăl său, Neculai, era vornic, iar mama sa, Elena Ruset, se trăgea din familia Rosetti. În timpul Războiului de Independență al Greciei, familia s-a refugiat în Basarabia, la Chișinău, întorcându-se în Iași în 1824.
O dată cu apariția regulamentelor organice, Hrisoverghi s-a înscris în miliția moldovenească, dar s-a retras după doar 2 ani, preferând un stil de viață boem.
Deja din 1832 arăta semne de boală. La recomandarea medicilor, s-a mutat o perioadă în Edirne, pentru a beneficia de un aer mai curat. În 1834 s-a întors în Principatul Moldova, unde și-a publicat prima operă: Oda ruinelor Cetății Neamțu. Tot în 1834, Hrisoverghi a salutat venirea pe tronul Moldovei a prințului Mihail Sturdza, care a marcat sfârșitul epocii fanariote. S-a reînscris în miliția moldovenească, iar, în luna decembrie a anului 1834, Sturdza l-a luat în garda sa personală, urmând ca în 1836 să-l promoveze la rangul de căpitan.
Cu toate acestea, sănătatea sa era din ce în ce mai precară. La recomandarea medicilor vienezi, acesta s-a dus să se trateze la băile termale de pe insula Ischia. Tratamentul n-a avut efect, iar, întors în Moldova, a decedat anul următor, la doar 26 de ani. La înmormântarea sa au participat mai mulți ofițeri, dar și tineri civili.